Toate definitiile

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegri-tor, prigonitor.

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri