Toate definitiile

NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-o dată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

năprásnă adv. – Deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă. – Var. năpraznă și der. Sl. naprasĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 212; Tiktin). – Der. năprasnic, adj. (neașteptat, subit; fulminant, îngrozitor; uimitor, înspăimîntător), cf. sl. naprasĭnŭ; năprasnic (var. năprasnică), s. m. și f. (varietate de mușcată, Geranium Robertianum; varietate de clocoțel, Clematis erecta); năprăsnicie, s. f. (repeziciune).

năprásnă f. (vsl. naprasĭno, n. din naprasĭnŭ, subit, vehement, naprasiniĭe, mînie; rus. naprasnyĭ, zadarnic, injust, subit, naprásno, în zadar, pe nedrept). Vechĭ. Azĭ. Munt. Rar. De năprasnă, pe neașteptate, subit, de odată.

năprásnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnei; pl. năprásne