Toate definitiile

NUMÍRE, numiri, s. f. Faptul de a numi sau de a fi numit; p. ext. nume (1). ♦ (Concr.) Act prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcție. – V. numi.

NUMÍRE s. 1. v. nume. 2. v. calificare. 3. v. consti-tuire. 4. (înv.) provivasire. (~ cuiva într-o funcţie înaltă.) 5. v. angajare.

numíre f. Acțiunea de a numi într’o funcțiune. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ: numirĭ în corpu didactic.

numíre s. f., g.-d. art. numírii; pl. numíri