Toate definitiile

NOREÁ, norele, s. f. (Bot.; pop.) Barba-împăratului. – Et. nec.

NOREÁ s. v. barba-împăratului.

noreá f., pl. ele (d. nor, fiind-că'n zilele noroase și noaptea nu-șĭ închide florile). Munt. Zorea.

noreá (pop.) s. f., art. noreáua, g.-d. art. norélei; pl. noréle, art. norélele

zoreá f., pl. ele (cp. cu rus. zoră, leuștean, cu rut. zórĕa și zorĕá, stea, cu span. azorella, o plantă umbeliferă, și azarolla, ar. az-zorur, fructu unuĭ pom razaceŭ). Mold. Munt. Un fel de volbură cu florĭ marĭ viŭ colorate care se deschid spre seară și se închid cînd arde soarele (ipomoea purpúrea, cu varietatea convólvulus tricolor). – În Munt. și noreá.