Toate definitiile

NOCÍV, -Ă, nocivi, -e, adj. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viața, dezvoltarea cuiva). Substanță nocivă. – Din fr. nocif, lat. nocivus.

NOCÍV adj. 1. v. dăunător. 2. v. contraindicat.

Nociv ≠ nevătămător

NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma].

NOCÍV, -Ă adj. vătămător, dăunător (pentru sănătate), distrugător. (< fr. nocif, lat. nocivus)

* nocív, -ă adj. (lat. nocivus = nócuus, vătămător). Vătămător.

nocív adj. m., pl. nocívi; f. nocívă, pl. nocíve