Toate definitiile

NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Ne- + înțelegere.

NEÎNŢELÉGERE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zâzanie, (înv. şi pop.) price, pricină, sfadă, (pop. şi fam.) cârcotă, dihonie, râcă, (pop.) harţă, (înv. şi reg.) pricaz, scârbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. şi Transilv.) poară, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) dezunire, gâlcevire, împon-cişare, judeţ, neaşezare, neunire, pâră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergenţă, (livr. fig.) fricţiune.

Neînţelegere ≠ înţelegere

neînțelegére f. Discordanță în aceĭa ce aŭ înțeles doĭ saŭ maĭ mulțĭ: pintr’o neînțelegere, nu s’aŭ putut întîlni. Ceartă: am avut maĭ multe neînțelegerĭ cu el.

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri