Toate definitiile

NEURASTENÍE, neurastenii, s. f. Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale scoarței cerebrale, care se manifestă prin dureri de cap, insomnie, oboseală, depresiune psihică, anxietate, palpitații, sufocări etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthénie.

NEURASTENÍE s.f. Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale sistemului nervos, care se manifestă prin dureri de cap, insomnie, oboseală etc. [Gen. -iei. / < fr. neurasthénie, cf. gr. neuron – nerv, astheneia – slăbiciune].

NEURASTENÍE s. f. boală caracterizată prin tulburări funcționale ale sistemului nervos, care se manifestă prin dureri de cap, insomnie, oboseală. (< fr. neurasthénie)

* neŭrasténie f. (d. vgr. neûron, nerv, și asthéneia, boală, slăbicĭune). Slăbirea puteriĭ nervilor: neŭrastenia e de multe cauzată, de excesu de muncă intelectuală și duce la sinucidere.

!neurasteníe (ne-u-ras-/-ur-as-) s. f., art. neurastenía, g.-d. art. neurasteníei; pl. neurasteníi, art. neurasteníile