Toate definitiile

NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Din lat. nebula.

NÉGURĂ s. 1. v. ceaţă. 2. v. beznă.

NÉGURĂ s. v. inexistenţă, neant, nefiinţă, nimic.

négură (néguri), s. f. – Ceață. – Mr. negură. Lat. nĕbŭla (Pușcariu 1168; Candrea-Dens., 1222; REW 5865), cf. it. nebbia, prov. neula, sp. niebla, port. nevoa, alb. negulj. Pentru schimbul b › g, cf. nivit › ninguit (cu infix nazal) sau naevus › neg, rubus › rug. Explicația plecînd de la lat. *nigrula (Candrea, Éléments, 5) nu e probabilă. – Der. (î)negura, vb. (a se încețoșa, a se întuneca; a se încrunta); negureală, s. f. (ceață); neguros, adj. (cețos, întunecos).

négură f., pl. ĭ (lat. nébula, negură, rudă cu nubes, nour, și nimbus, nimb, și cu scr. nabhas, nour, vgr. nephos, nour, nephéle, negură, germ. nebel, negură; it. nébbia, sard. neula, pv. nieula, sp. niebla, pg. nevoa. Cp. cu neg, fagure). Grămădire de abur des și rece care împedecă vederea, ceĭa ce nu e alta de cît un nour la suprafața pămîntului. Fig. Negura timpurilor, timpurĭ depărtate, noaptea timpurilor.

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri