Toate definitiile
CATALIZĂ NEGATÍVĂ s. v. anticataliză.
NEGATÍV, -Ă, negativi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însușiri bune, de calități, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic decât zero (sau egal cu zero); care se notează în scris cu semnul minus. 4. (Despre electricitate, sarcini electrice) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. II. S. n. Imagine fotografică obținută pe un material (film, hârtie etc.), la care distribuția luminii și a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. ext. placă, film, sau hârtie fotografică pe care s-a obținut o asemenea imagine. – Din it. negativo, lat. negativus, fr. negatif, germ. negativ.
NEGATÍV adj. 1. v. defavorabil. 2. v. dăunător. 3. v. minus.
Negativ ≠ afirmativ, pozitiv
NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif].
NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)
* negatív, -ă adj. (lat. negativus). Care arată o negațiune: particulă negativă. Jur. Sentență negativă, sentență de achitare. Alg. Cantitate negativă, care e precedată de semnu scăderiĭ. Fiz. Electricitate negativă, aceĭa care se dezvoltă frecînd o bucată de rășină cu o stofă de lînă. Probă negativă, în fotografie, aceĭa în care negru modeluluĭ e înlocuit pin alb, și albu pin negru. Adv. În mod negativ, pin „nu”: a răspunde negativ. V. afirmativ, pozitiv.
negatív1 adj. m., pl. negatívi; f. negatívă, pl. negatíve
negatív2 s. n., pl. negatíve