Toate definitiile

NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Ne- + cuviință.

NECUVIÍNŢĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. mitocănie. 3. v. obscenitate.

Necuviinţă ≠ cuviinţă, politeţe

necuviínță f., pl. e. Lipsă de cuviință, obrăznicie, mojicie. Obscenitate.

necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe