Toate definitiile

NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemuit.

NEASEMUÍT adj. v. unic.

neasemuít, -ă (ea 2 sil.) adj. Est. Care nu poate fi asemuit, neasemănat. Adv. Neasemuit maĭ bun.

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte