Toate definitiile

NEÁOȘ, -Ă, neaoși, -e, adj. 1. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s-a născut, s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăiește și în prezent; autohton, indigen, băștinaș. [Pr.: nea-oș] – Et. nec.

NEÁOŞ adj., s. 1. adj., s. v. băştinaş. 2. adj. v. adevărat.

Neaoş ≠ străin

neáoș (neáoșe), adj. – 1. Indigen, aborigen. – 2. Pur, autentic. Origine necunoscută. Der. din aoș ‹ avus (Weigand, Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibilă fonetic și dificilă semantic. Cihac, II, 215, se gîndea la sl. naši „al nostru”, care merge tot așa de puțin. Sugestia lui Scriban, care pornește de la nea „zăpadă” (sensul inițial „curat ca zăpada”) este interesantă, fără a fi convingătoare.

neáoș, -ă (ea dift.) adj. (d. nea, zăpadă; a se neoșa, a se troĭeni). Curat, neamestecat, de pur sînge: Român neaoș. Fig. Cuvînt neaoș (curat românesc ș.a.). Adv. A vorbi neaoș românește.

neáoș adj. m., pl. neáoși; f. neáoșă, art. neáoșa, pl. neáoșe