Toate definitiile

NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abătut.

NEABĂTÚT adj. 1. v. hotărât. 2. v. ferm.

neabătút (ne-a-) adj. m., pl. neabătúți; f. neabătútă, pl. neabătúte