Toate definitiile

NÁȘTERE, nașteri, s. f. Acțiunea de a (se) naște și rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei ființe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiție. ◊ Casă de nașteri = maternitate (din mediul rural). Zi de naștere sau ziua nașterii = zi în care s-a născut cineva; sărbătorire care are loc cu prilejul acestei zile. Nașterea Domnului (sau lui Cristos) = Crăciunul. Înainte de nașterea lui Cristos = înaintea erei noastre. După (sau de la) nașterea lui Cristos = din (sau în) era noastră. ◊ Loc. adj. și adv. Din naștere = a) (încă) de când s-a născut; b) conform unei predispoziții naturale. ◊ Loc. adv. Prin naștere = prin structură, prin înclinațiile înnăscute. 2. Origine, proveniență. ◊ Loc. adv. De (sau din) naștere = originar din...; de naționalitate sau de origine etnică... 3. Fig. Apariție, ivire, creare. ◊ Loc. vb. A lua naștere = a apărea, a se ivi. A da naștere = a crea, a produce, a cauza. – V. naște.

NÁŞTERE s. 1. (FIZIOL.) parturiţie, procreare, procreaţie, (înv. şi pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. şi reg.) născut, (înv.) născătură. (După ~ copilului.) 2. v. fătare. 3. (pop. şi fam.) născare. (E prost din ~.) 4. v. origine.

NÁŞTERE s. v. apariţie, copil, creaţie, facere, geneză, ivire, odraslă, patrie, progenitură, ţară, vlăstar.

Naştere ≠ deces, moarte, răposare

náștere f. Acțiunea de a saŭ de a se naște. Fig. Început, origine: a stîrpi rău de la naștere.

náștere s. f., g.-d. art. náșterii; pl. náșteri