Toate definitiile

NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. Tranz. fact. și refl. A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.

NATURALIZÁ vb. a (se) împământeni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naţionaliza. (S-a ~ în ţara noastră.)

NATURALIZÁ vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].

NATURALIZÁ vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)

* naturalizéz v. tr. (d. natural). Încetățenesc. Împămîntenesc, acord dreptu de cetățean. Aclimatizez o plantă saŭ un animal. Introduc un cuvînt saŭ o locuțiune dintr’o limbă într’alta.

naturalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizeáză