Toate definitiile
NARCÓZĂ, narcoze, s. f. Stare caracterizată prin pierderea cunoștinței, relaxare musculară, diminuarea sensibilității și a reflexelor, provocată artificial prin acțiunea substanțelor narcotice asupra centrilor nervoși, în special în intervențiile chirurgicale. – Din fr. narcose, germ. Narkose.
NARCÓZĂ s. (MED.) (înv.) narcotism. (Operat sub efectul ~.)
NARCÓZĂ s.f. Anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic și practicată mai ales în operații. [< fr. narcose, cf. gr. narkosis – toropeală].
NARCÓZĂ1 s. f. anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic. (< fr. narcose, germ. Narkose)
* narcóză f. (d. vgr. narke. V. narcotic). Med. Adormire pin narcotic.
narcóză s. f., g.-d. art. narcózei; pl. narcóze