Toate definitiile

NÁLBĂ s. (BOT.) 1. (Althaea rosea) (reg.) rujă, rujulină. 2. (Malva silvestris) (reg.) mălăuţ, colăceii-babei (pl.).

NÁLBĂ, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultivă ca plante decorative și medicinale. – Lat. malva.

NÁLBĂ s. v. caşul-popii, salvie-albă.

nálbă (nálbe), s. f. – Plantă din familia malvaceelor (Malva silvestris). – Mr. nalbă. Lat. malva (Densusianu, Hlr., 103; Pușcariu 1150; Candrea-Dens., 1199; Candrea, Revista critică, VII, 85; REW 5274), cf. it., prov., cat., sp., port. malva, sard. narba. – Der. nălbar, s. m. (fluture, Pieris crataegi), pe care Tiktin îl dă ca der. din alb.

nálbă f., pl. e (lat. malva și malba, nalbă; it. pv. cat. sp. pg. malva, fr. mauve; milanez, ven. nalba). O plantă erbacee dicotiledonată dialipetală, cu perĭ asprĭ, cu florĭ de diferite culorĭ (dar maĭ ales violet deschis), cu fructu compus din maĭ multe semințe așezate ca o turtă (malva silvestris [nalbă sălbatică], malva rotundifolia [cașu popiĭ], althaea rósea [nalbă de grădină; în Ban. rujalină], althaea officinalis [nalbă mare]): nalba are propietățĭ emoliente și se întrebuințează în medicină.

nálbă s. f., g.-d. art. nálbei; pl. nálbe

!nálbă-de-grădínă (plantă) s. f., g.-d. art. nálbei-de-grădínă; pl. nálbe-de-grădínă

!nálbă-máre (plantă) s. f., g.-d. art. nálbei-mári; pl. nálbe-mári