Toate definitiile

NACÉLĂ, nacele s. f. 1. Cabină (deschisă) atârnată de un balon pentru a transporta echipajul, lestul, instrumentele etc. ♦ Cabină metalică închisă în care se află echipajul și motoarele unui dirijabil. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. – Din fr. nacelle.

NACÉLĂ s. (AV.) gondolă. (~ la un balon.)

NACÉLĂ s.f. 1. Coș deschis sau cabină (metalică) atârnată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, aparatele de bord etc. ♦ Cabină a unui dirijabil, unde sunt instalate motoarele și în care sunt transportate persoanele etc. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. [< fr. nacelle].

NACÉLĂ s. f. 1. coș deschis, cabină suspendată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, instrumentele de bord. 2. carenaj care conține grupul motopropulsor al unui avion. ◊ cabină de motor a unui dirijabil. 3. vas de laborator de formă alungită, pentru calcinări. 4. element arhitectural de secțiune semiovală cu axa verticală, scobit în zid. (< fr. nacelle)

* nacelă f., pl. e (fr. nacelle, d. lat. navicĕlla, dim. d. navis, navă. V. navicular). Paneru în care stă omu supt balon.

nacélă s. f., g.-d. art. nacélei; pl. nacéle