Toate definitiile
MUCEGÁI, mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigái s. n.] – Din muced.
MUCEGÁI s. mucezeală, muşiţă, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)
MUCEGÁI s. v. rugină.
mucegáĭ n., pl. urĭ (d. muced [ca putregaĭ d. putred și ucig d. ucíd] saŭ lat. *mucĭcália [d. *múcicus îld. múcidus], de unde it. moccicáglia). Substanța muciloginoasă albă, cenușie saŭ verzie care se formează la umezeală pe corpurile organice (brînză, pele [!], lămîĭ, vin ș. a.) și care se compune din diverse speciĭ de cĭupercĭ microscopice care vegetează pe aceste corpurĭ ca să profite saŭ parazite producînd în acelașĭ timp putrezirea lor. Ast-fel de cĭupercĭ sînt: mucor mucedo, mucor racemósus, aspergillus glaucus, penicillum cábdidum și penicillum glaucum.
MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.
MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
mucegăĭésc v. intr. (d. mucegaĭ). Mucezesc, prind mucegaĭ.
mucegăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 să mucegăiáscă