Toate definitiile

MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană. – Mreană + suf. -uță.

MRENÚŢĂ s. (IHT.) (reg.) mrenişoară, mreniţă, mrenuşoară.

mrenúță (rar) s. f., g.-d. art. mrenúței; pl. mrenúțe