Toate definitiile

MOŞTENITOÁRE s. (JUR.) succesoare, urmaşă, (înv.) moşancă.

MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival) Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului = prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). – Moșteni + suf. -tor.

MOŞTENITÓR s. (JUR.) succesor, urmaş, (livr.) erede, (înv. şi reg.) moşnean, moştean, (înv.) clironom, moşan, ocinaş, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

moștenitór, -oáre adj. și s. Care moștenește, erede, clironom. Fam. Fiŭ: i s´a născut un moștenitor.

moștenitór s. m., pl. moștenitóri