Toate definitiile

MORALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralité.

MORALITÁTE s. (livr.) etos. (~ unei comunităţi sociale.)

MORALITÁTE s. v. învăţătură, morală, pildă.

Moralitate ≠ imoralitate

MORALITÁTE s.f. Comportare în conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine, cinste. [Cf. fr. moralité, lat. moralitas].

MORALITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste. 2. specie a literaturii medievale cu pronunțate funcții moralizatoare, care se situează între mister¹ (4) și farsă. (< fr. moralité, lat. moralitas)

*moralitáte f. (lat. morálitas, -átis). Calitatea de a fi moral, de a avea obiceĭurĭ frumoase: moralitatea unuĭ om, a faptelor luĭ. Caracteru moral al cuĭva, purtarea luĭ, modu luĭ de vĭață: a te informa despre moralitatea cuĭva. Morală, înțelesu moral al uneĭ povestirĭ, scop moral, reflexiune morală: moralitatea uneĭ fabule. În evu mediu, poemă dramatică cu personagiĭ alegorice.

moralitáte s. f., g.-d. art. moralitắții