Toate definitiile

MONOTELÍT, monoteliți, s. m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite.

MONOTELÍT s.m. Eretic, adept al monotelismului. [< fr. monothélit].

MONOTELÍT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit)

monotelít s. m., pl. monotelíți