Toate definitiile

MONOPLEGÍE, monoplegii, s. f. Paralizie localizată la un singur membru al corpului sau la un singur mușchi. – Din fr. monoplégie.

MONOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a unui singur membru. [Gen. -iei. / < fr. monoplégie, cf. gr. monos – unic, plege – lovitură].

MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie)

monoplegíe (-no-ple-) s. f., art. monoplegía, g.-d. art. monoplegíei; pl. monoplegíi, art. monoplegíile