Toate definitiile

MONOCÍT, monocite, s. n. Tip de globulă albă, monocelulară, de dimensiuni mari. [Var.: monocítă s. f.) – Din fr. monocyte.

MONOCÍT s. macrofag.

MONOCÍT s.n. (Biol.) Leucocit monocelular de dimensiuni mari, cu o puternică acțiune fagocitară. [Var. monocită s.f. / < fr. monocyte, cf. gr. monos – unic, kytos – celulă].

MONOCÍTĂ s. f. v. monocit.

MONOCÍTĂ s.f. v. monocit.