Toate definitiile

MONÁRC s. m. v. monarh.

MONÁRC s.m. v. monarh.

MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.

MONÁRH s. (POL.) 1. v. rege. 2. v. domnitor.

MONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].