Toate definitiile
moflúz (moflúză), adj. – 1. Falit. – 2. Cu banii pierduți. – Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis „sărac”, bg. mĭuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s. n. (faliment), din tc. mufluzlik.
MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.
MOFLÚZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înşelat, păgubit, supărat.
MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.
MOFLÚZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.
!moflúz (înv., fam.) (mo-fluz) adj. m., s. m., pl. moflúzi/moflúji; adj. f., s. f. moflúză, pl. moflúze
MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.
MOFLÚZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înşelat, păgubit, supărat.
MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.
MOFLÚZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.
moflúz și muflúz, -ă adj., pl. m. jĭ (turc. múflis, pop. muflüz, d. ar. müflis [d. ma, nu, ne-, și fels, pl. fulus, banĭ]; ngr. muflúzis). Vechĭ. Falit. Azĭ. Iron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes. A rămînea mufluz, a rămînea bătînd din buze, păcălit.