Toate definitiile

MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.

MERCANTÍL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc.

MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț].

MERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerț, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câștig. ◊ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)

*mercantíl, -ă adj. (fr. mercantil, d. it. mercantile, d. mercante, comerciant. V. comerciŭ, marchidan). Comercial. Fig. Venal, care e dispus să vîndă orĭ-ce, numaĭ banĭ să ĭasă: spiritu mercantil al Jidanuluĭ.

mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. mercantílă, pl. mercantíle