Toate definitiile
MĂȘCÁT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcát, -ă adj.] – Din măciucat.
MĂŞCÁT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)
Măşcat ≠ mărunt
mășcát și (est) ma-, -ă adj. (din măcĭucat, de unde s´a făcut *măcĭcat, apoĭ mășcat, ca obișnuĭesc, pașnic, veșnic din *obicĭnuĭesc, *pacĭnic, *vecĭnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, florĭ, picăturĭ și litere): numele florilor celor maĭ mașcate (Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mașcat, a scrie cu litere marĭ, nu puchinos. – În Ban. „cu fire rare”.
mășcát (pop.) adj. m., pl. mășcáți; f. mășcátă, pl. mășcáte
MAȘCÁT, -Ă adj. v. mășcat.
mașcát, V. mășcat.
mășcát și (est) ma-, -ă adj. (din măcĭucat, de unde s´a făcut *măcĭcat, apoĭ mășcat, ca obișnuĭesc, pașnic, veșnic din *obicĭnuĭesc, *pacĭnic, *vecĭnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, florĭ, picăturĭ și litere): numele florilor celor maĭ mașcate (Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mașcat, a scrie cu litere marĭ, nu puchinos. – În Ban. „cu fire rare”.
MASCÁT, -Ă, mascați, -te, adj. 1. Care poartă mască (1), acoperit cu mască; măscuit. ◊ Bal mascat = bal la care participanții sunt deghizați sau poartă mască (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare; disimulat. – V. masca.
MASCÁT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. v. acoperit. 3. v. secret.
MASCÁT adj. v. disimulat.
Mascat ≠ mărturisit
*mascát, -ă adj. (fr. masqué). Ascuns supt [!] mască: om mascat. Bal mascat, în care persoanele poartă măștĭ.