Toate definitiile
MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obținut pe bază de colofoniu și întrebuințat pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi. 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din fr. mastic.
MASTÍC s. sacâz. (Dulceaţă de ~.)
MASTÍC s.n. 1. Rășină de origine vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. Masă formată dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. Substanță pe bază de colofoniu, întrebuințată pentru ungerea rănilor la pomi. [< fr. mastic, cf. gr. mastiche].
MASTÍC s. n. 1. rășină vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. substanță pe bază de colofoniu, pentru ungerea rănilor la pomi. (< fr. mastic)
mastic s. n. – 1. Sacîz, rășina arborelui Pistacia lentiscus. – 2. Chit pentru sticlari. – Mr. măstihă. Fr. mastic, din gr. µάστιξ, de unde, prin intermediul arabei și sp. almáciga. E dublet al lui mastică, s. f. (țuică de mastic), din ngr. µαστίχα (Gáldi 207), cf. tc., bg. mastika, alb. mastik.
*mastíc n., pl. inuz. urĭ (fr. mastic). Pan. Sacîz.