Toate definitiile

MASALÁ, masalale, s. f. (Înv.) Torță, faclă. – Din ngr. masalas.

MASALÁ s. v. fachie, faclă, făclie, torţă.

masalá (masalále), s. f. – Torță, făclie. Ngr. μασαλᾶς, din tc. (arab.) mașala (Tiktin; Gáldi 206; cf. Șeineanu, II, 250; Roesler 598; Lokotsch 1432; Ronzevalle 158), cf., bg., sb. măsala. Sec. XIX, înv. – Der. masalagiu, s. m. (purtător de făclie), din ngr. μασαλατζής › tc. mașalaci.

masalá f. (ngr. masalás, d. turc. mašala, din ar. maš´ale; sîrb. mašala). Torță, prăjină unsă cu rășină saŭ cu smoală și care servește la iluminat. V. faclă.

masalá (înv.) s. f., art. masaláua, g.-d. art. masalálei; pl. masalále, art. masalálele

MAȘALÁ interj. (Turcism înv.) Bravo! bine! de minune! – Din tc. mășallah.

MAŞALÁ interj. v. bine, bravo, perfect.

mașalá interj. – Bravo! Tc. (arab.) mașalla (Loebel 62; Tiktin; Lokotsch 1433). Sec. XIX, înv.

mașalá (turc. ar. ma-šallah [ma šae allah], ce vrea Dumnezeŭ! ce minune! ce frumos!). Vechĭ. Rar. Interj. de aprobare saŭ de admirațiune.

mașalá (înv.) interj.