Toate definitiile

MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.

MARŞRÚT s. v. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu.

MARȘRÚT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var. marșrută s.f. / cf. rus. marșrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum].

MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.

MARȘRÚTĂ s.f. v. marșrut.

*marșrútă f., pl. e, și (maĭ des) marșút n., pl. urĭ (germ. marsch-rute, d. fr. marche, mers, și route, cale). Itinerar. La căile ferate, foaĭe în care se înseamnă [!] încărcătura unuĭ vagon.