Toate definitiile

MARTÍRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir¹. ◊ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium.

MARTÍRIU s. v. mucenicie.

MARTÍRIU s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio].

MARTÍRIU s. n. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj. ◊ (fig.) suferință morală; calvar. (< lat. martyrium, gr. martyrion)

*martíriŭ n. (lat. martyrium, d. vgr. martýrion). Chinurĭ, tortură, supliciŭ suferit susținîndu-țĭ credința religioasă orĭ științifică. Fig. Mare suferință fizică saŭ morală. – Fals martír (după fr. martyre).

martíriu [riu pron. riu] s. n., art. martíriul; pl. martírii, art. martíriile (-ri-i-)