Toate definitiile

MARCHETĂRÍE, marchetării, s. f. Procedeu de decorare a unui obiect (de lemn), prin aplicarea pe suprafața lui a unor bucăți mici de lemn exotic de esențe și culori diferite, de fildeș, de metal etc.; p. ext. obiect (decorativ) obținut prin acest procedeu. – Din fr. marqueterie.

MARCHETĂRÍE s.f. Procedeu de decorare a mobilelor, care constă în a incrusta pe suprafața acestora mici bucăți de placaj, de fildeș etc. pentru a obține un decor geometric sau chiar un tablou; lucrare decorativă astfel obținută. [Gen. -iei. / < fr. marqueterie].

MARCHETĂRÍE s. f. 1. procedeu de decorare a mobilelor sau a zidăriei constând în aplicarea pe suprafața acestora a unor bucăți mici de placaj, de fildeș etc. pentru a obține un decor geometric, floral sau chiar un tablou. 2. lucrare decorativă astfel obținută. (< fr. marqueterie)

marchetăríe s. f., art. marchetăría, g.-d. art. mar­chetăríei; (obiecte) pl. marchetăríi, art. marchetăríile