Toate definitiile

MANȘÓN, manÈ™oane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecÈ›ionat din blană sau din stofă vătuită È™i folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de È›eavă scurtă, care serveÈ™te la îmbinarea a două È›evi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care serveÈ™te la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera È™i anvelopa unei roÈ›i de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ ÃŽnveliÈ™ de protecÈ›ie (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminÈ›ei, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.

MANŞÓN s. 1. (Transilv.) mânecar, (înv.) colceag. (Un ~ de blană pentru mâini.) 2. (TEHN.) mufă. (~ la o ţeavă.)

MANȘÓN s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, având două deschizături laterale în care se È›in mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două È›evi; partea de la capătul unui tub care serveÈ™te la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roÈ›i pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. ÃŽnveliÈ™ de protecÈ›ie în care se îmbracă mânerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].

MANȘÓN s. n. 1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă (1). 3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei. 4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. 5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. (< fr. manchon)

*manșón n., pl. oane (fr. manchon, d. manche, mînecă). Cilindru de blană saŭ de postav, de forma uneĭ mînecĭ scurte și groase, deschis la amîndoŭă capetele și în care damele țin mînile [!] ĭarna ca să nu le fie frig. V. colceag.

manșón s. n., pl. manșoáne