Toate definitiile

MANUFACTÚRĂ, manufacturi, s. f. 1. Formă de producție premergătoare marii industrii, caracterizată prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amănunțită a muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și a meșterilor în ateliere sub conducerea patronului. 2. Întreprindere industrială în care predomină munca manuală, în care un rol important îl au abilitatea și talentul lucrătorului și care este destinată în special producerii unor bunuri de larg consum. Manufacturi de porțelan. 3. Produse ale industriei textile; țesături. Magazin de manufactură. – Din fr. manufacture. Cf. germ. Manufaktur.

MANUFACTÚRĂ s.f. 1. Producere a anumitor lucruri cu mâna. ♦ Formă de producție capitalistă premergătoare marii industrii, caracterizată prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și a meșterilor în ateliere sub conducerea patronului; întreprindere corespunzătoare acestei forme de producție. 2. Produse ale industriei textile; țesături. [< fr. manufacture, cf. lat. manus – mină, facere – a face].

MANUFACTÚRĂ s. f. 1. formă de producție industrială, bazată pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii în cadrul atelierului. 2. întreprindere corespunzătoare acestei forme de producție. 3. produs obținut prin prelucrarea (manuală) a unor materii prime. (< fr. manufacture, germ. Manufaktur)

*manufactúră f., pl. ĭ (fr. manufacture, d. mlat. manufactura, format d. lat. manu factus, făcut cu mîna. V. manoperă. Cp. cu rocodele). Mare fabricațiune de postavurĭ, stofe, pînză, panglicĭ, covoare, oglinzĭ, arme ș. a. Fabrică în care se fac asemenea lucrurĭ.

manufactúră s. f., g.-d. art. manufactúrii; pl. manufactúri

MANUFACTURÁ, manufacturez, vb. I. Tranz. (Rar) A fabrica obiecte de manufactură. – Din fr. manufacturer.

MANUFACTURÁ vb. I. tr. A fabrica obiecte de manufactură. [< fr. manufacturer].

MANUFACTURÁ vb. tr. a produce obiecte de manufactură. (< fr. manufacturer)

manufacturá (a ~) vb., ind. prez. 3 manufactureáză