Toate definitiile

MANÓPERĂ, manopere, s. f. 1. Muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; plată pentru această muncă. 2. (Rar) Acțiune tactică; atitudine; mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui scop. 3. Fig. Manevră (4) – Calc după fr. manœuvre, it. manovra. Cf. lat. manopera.

MANÓPERĂ s. v. cale, chip, fel, formă, intrigă, manevră, manieră, maşinaţie, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, pu-tinţă, sistem, uneltire.

MANÓPERĂ s.f. 1. Muncă manuală necesară pentru efectuarea unei lucrări, pentru producerea unui lucru. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă, manevră. [După fr. manoeuvre, it. manovra, cf. lat. med. manopera].

MANÓPERĂ s. f. 1. cantitatea de muncă (manuală) necesară pentru efectuarea unei lucrări; remunerația cuvenită pentru această muncă. 2. (fig.) uneltire, intrigă. (după fr. monoeuvre, lat. manopera)

*manóperă f., pl. e (fr. manoeuvre supt [!] infl. luĭ operă. V. manevră și manufactură). Pl. Manevre, uneltirĭ, tertipurĭ.

!manóperă (ma-no-/man-o-) s. f., g.-d. art. manóperei; pl. manópere