Toate definitiile

MANIVÉLĂ, manivele, s. f. Pârghie (cotită sau curbă) care servește la acționarea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie (și invers) etc. – Din fr. manivelle.

MANIVÉLĂ s. (TEHN.) 1. (înv.) sucitor. (~ la o maşină.) 2. v. cocârlă.

MANIVÉLĂ s.f. Mâner de lemn sau de fier (încovoiat astfel încât să formeze de două ori câte un unghi drept) care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc. [< fr. manivelle].

MANIVÉLĂ s. f. pârghie îndoită în unghi drept, care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc. (< fr. manivelle)

manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα.

*manivélă f., pl. e (fr. manivelle, vfr. menevelle, it. manovella, d. lat. *manubella, manúbula saŭ manĭbula, a. î.). Coarbă, colătăŭ, mîner de care apucĭ ca să´nvîrteștĭ o roată. V. țumburuc.

manivélă s. f., g.-d. art. manivélei; pl. manivéle