Toate definitiile
MAJORDÓM, majordomi, s. m. (În Franța, în evul mediu) Intendent al domeniilor regale și al palatului; p. gener. persoană însărcinată cu administrarea unui palat (regal sau princiar); p. ext. șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătași. – Din fr. majordome.
MAJORDÓM s.m. Intendentul unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu în casele marilor nobili și bogătași. [< fr. majordome, germ. Majordom, cf. lat. maior – șef, domus – casă].
MAJORDÓM s. m. intendent al unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu într-o casă bogată. (< fr. majordome)
*maĭordóm și majordóm m. (fr. majordome, d. it. maggiordómo saŭ sp. mayordomo, care e mlat. májor dómûs, maĭ marele caseĭ). Șefu servitorilor unuĭ suveran în evu mediŭ în apusu Eŭropeĭ.
*majordóm, V. maĭordom.