Toate definitiile

MAGNETOFÓN, magnetofoane, s. n. Aparat care înregistrează și reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale, acoperite cu o substanță feromagnetică. – Din fr. magnétophone.

MAGNETOFÓN s. (fam.) mag. (A înregistra ceva la ~.)

MAGNETOFÓN s.n. Dispozitiv de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sârme de oțel sau al unui film cu substanță feromagnetică. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr. magnétophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce].

MAGNETOFÓN s. n. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică. (< fr. magnétophone)

magnetofón s. n., pl. magnetofoáne