Toate definitiile
MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ.
MAG s. 1. v. vrăjitor. 2. (BIS.) (înv.) vâlfă. (Cei trei ~ de la răsărit.)
MAG s. v. astrolog.
MAG s. v. magnetofon.
mag (mági), s. m. – 1. Magician. – 2. Astrolog, sol.., (religie) rege din Orient. – Mr. mag. Ngr. μάγος, cf. bg. mag; și, în parte, din lat. magus. – Der. magie (var. înv. maghie), s. f., din lat. magia, gr. μαγεία, (sec. XVII) și, modern, din it. maggia, fr. magie; magic, adj., din fr. magique; maghicesc, adj. (înv., magic).
*mag m. (lat. magus, vgr. mágos, cuv. persic). Preut [!] la vechiĭ Mezĭ și Perșĭ, adoratorĭ aĭ foculuĭ. La Grecĭ și Romanĭ, astrolog, fărmăcător [!]. Ceĭ treĭ magĭ, ceĭ treĭ craĭ de la răsărit care s´au închinat luĭ Hristos cînd s´a născut. V. magie.