Toate definitiile

MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile. ♦ Refl. A elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer.

MACERÁ vb. (pop.) a (se) plămădi, (reg.) a (se) mocni. (Frunzele se ~ în alcool.)

MACERÁ vb. I. tr. A lăsa un corp mai mult timp într-un lichid la temperatura obișnuită spre a-i dizolva părțile solubile. ♦ refl. (Despre corpuri) A elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid). [< fr. macérer, cf. lat. macerare].

MACERÁ vb. I. tr. a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părțile solubile. II. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid); (med.; despre țesuturi) a se dezintegra. (< fr. macérer, lat. macerare)

*maceréz v. tr. (lat. mácero, -áre). Țin o substanță (de ex., o plantă) într´un lichid rece ca părțile solubile să treacă în lichid: acest sirop e făcut din cojĭ de portocale macerate. Fig. Chinuĭesc trupu ca să-ĭ plac luĭ Dumnezeŭ, cum făceaŭ fanaticiĭ în evu mediŭ.

macerá (a ~) vb., ind. prez. 3 macereáză