Toate definitiile

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.

LINIŞTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tem-pera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminţi. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.

A (se) linişti ≠ a (se) agita, a (se) tulbura

A linişti ≠ a alarma

A se linişti ≠ a se alarma, a se zbânţui, a se zbate, a se zbuciuma,

liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.

liniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 să linișteáscă