Toate definitiile

LEÁCĂ adv. v. oleacă.

leácă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă.

leácă (ea dift.) f. (ngr. oligáki și oliáki, puțintel, dim. d. oligos, puțin, prefăcut în o leacă după o țîră, o bucată. Cp. și cu vsl. olĕkŭ, otŭlĕkŭ, rămășiță). Est. Puțin: o leacă de pîne [!], de apă; a do mi [!] o leacă. – Se scrie ob. oleacă. V. lecuță.