Toate definitiile

JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.

JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro-bator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)

* justificatív, -ă adj. Care servește la justificare: memoriŭ justificativ.

justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve