Toate definitiile

JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevazute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie.

JUDECĂTORÍE s. (JUR.) (înv.) judecătoare, scaun, (Litigiu ajuns în faţa ~.)

judecătoríe f. Tribunal p. procese micĭ, localu unde judecă judecătoru de pace. Calitatea de judecător.

judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile