Toate definitiile

JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia] – Jintui + suf. -eală.

JINTUIÁLĂ s. 1. v. jintuire. 2. v. jintuit.

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.

jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli