Toate definitiile

JÍNTIȚĂ s. f. Produs lactat preparat prin încălzirea lentă a zerului provenit de la scurgerea cașului. – Et. nec.

JÍNTIŢĂ s. (reg.) bamburi (pl.), duruiele (pl.). (~ de la caş.)

JÍNTIŢĂ s. v. boştină.

jíntiță (-țe), s. f. – 1. Produs lactat preparat din zer. – 2. Reziduuri de la fagurele de miere. De la un sl. *žętica, der. de la *žęti „a presa, a stoarce”, cf. janț, jintui (DAR). Der. pe baza sl. žinka „sită pentru cereale”, prin referirea la operația de a strecura laptele (Cihac, II, 159; Weigand, Jb, XVI, 225; Scriban) nu este posibilă, avînd în vedere sensul doi. Slov. žincica, žintica, ceh. žinčica, rut. žentyca, čintyca, pol. žyntica, žynczica, žentyca, žetyca, mag. zsinczicza, zsendicze, germ. dial. Schentitze, pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 401; Wędkiewicz, Mitteil. Wien, 281; Skok, Z. slaw. Phil, XXXV, 348).

jíntiță f., pl. e (ceh. žinčica, zer, d. žinka, sită de păr de cal [adică jintița e „ceĭa ce s’a strecurat”], dim. d. žima, coamă; slovac. žentica, pol. žentyca, žetyca, rut. žentýcĕa; ung. zsendice, zsengice). Un lichid alb, cam gros care rămîne pe fundu căldăriĭ după ce s’a scos urda (rev. I. Crg. 7, 154, și Vicĭu) saŭ „zeru scurs din urdă amestecat cu fulgĭ de urdă” (Jun. Lit. 1923, 6-7, 191). V. janț, cocîrță.

jíntiță s. f., g.-d. art. jíntiței