Toate definitiile

JIND s. n. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva..., a jindui (1), a tânji după.... – Din jindui (derivat regresiv).

JIND s. jinduire, poftă. (Se uită cu ~ la ...)

jind (-duri), s. n. – Dorință adîncă, poftă. Sl. *žęždĭ, žęžda „sete” cu disimilarea ž...ž. Se consideră în general că este vorba de un postverbal de la jindui, vb. (a dori, a-i fi dor, a pofti, a avea chef), care ar reprezenta un sl. *žędovati, der. de la žędati „a dori” (Cihac, II, 159; Conev 88; Byhan 341; DAR), care de asemenea pare posibil. – Der. jinduitor, adj. (rîvnitor, însetat); jinduială, s. f. (chef, privațiune; dorință neîmplinită).

jind n., pl. urĭ (vsl. žendžĭ, žendža, sete, žendati, a-țĭ și sete orĭ foame, a potoli, a jindui, a aștepta). Mare poftă: a te uĭta cu jind la ceva, a dori, a pofti mult ceva pe la care-te uĭțĭ. A duce jindul unuĭ lucru, a-ĭ duce doru, a-l dori, a-l pofti.

jind s. n.