Toate definitiile

JECMĂNÍ, jecmănesc vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní]. – Din jăcmán (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

JECMĂNÍ vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni, (fig.) a jumuli, a jupui. (Un negustor care îşi ~ clienţii.)

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă